Frankenweenie realitate s-au mit? Documentar hd

Frankeweenie spune povestea lui Viktor Frankestein, un puşti precupat de regie care realizează filme cu monştri ajutat de credinciosul său căţel Bull Terrier, Sparky. Doar că Sparky este călcat de maşină, iar Viktor se trezeşte fără principalul său star. Inspirat de o lecţie de la şcoală (despre impulsurile electrice din muşchi, desigur), Viktor îşi promite să-şi readucă prietenul la viaţă. După ce creează maşinării elaborate şi se foloseşte de puterea unui fulger, puştiul reuşeşte să învie câinele, doar că noul Sparky începe să-i îngrozească pe vecini. Viktor va avea mult de furcă pentru a-i convinge pe cei din jur, în primul rând familia şi prietenii, că Sparky, în ciuda aspectului său înspăimântător, este acelaşi prieten loial de dinaintea “operaţiei”. Tim Burton are un stil aparte si o viziune ciudata asupra lumii si da, personajele pot parea putin sinistre la prima vedere, insa reprezinta niste tipologii umane, caricaturale, bineinteles, dar totusi… Daca ai vedea mai ulte filme de-a lui Burton ai intelege ca ideea principala se bazeaza pe estetica uratului, pe povesti frumoase ascunse in spatele unor decoruri si personaje sumbre. Victor e un băiat al cărui cel mai bun prieten e câinele său, Sparky. Fiind bătrân, câinele moare, iar părinții lui Victor încearcă să îl consoleze pe băiat și să-l facă să accepte moartea ca pe ceva firesc și să înțeleagă că ființele iubite rămân tot timpul alături de noi. Băiatul însă e de neconsolat fără prietenul său de joacă așa că merge să dezgroape câinele și să încerce să-l readucă la viață. Fiind un băiat genial, Victor are un atelier unde face tot felul de experimente științifice, iar noul său proiect e de a învia câinele folosindu-se de electricitate, în stilul lui Frankenstein. După ce reușește să-l învie pe Sparky, Victor vrea să-l țină ascuns, dar câinele scapă și este văzut de colegii de clasă ai băiatului, de profesori și de vecini, iar până la urmă tot orașul află despre monstruozitatea creată acasă de Victor. Titlu: Frankenweenie Producator: Walt Disney Pictures Data lansare (SUA): 05 Octombrie 2012 Incasari weekend: 11,412,213 $ Incasari totale: 35,233,315

Calatoria in timp un mit s-au realitate? Documentar online hd

Tema călătoriilor în timp e veche aproape de când SF-ul – mai exact, de la “Maşina timpului” lui Herbert George Welles, ecranizată fidel şi reuşit de George Pal în “The Time Machine” (1960), liber şi incitant de Nicholas Meyer în “Time After Time” (1979) şi indeligent dar searbăd de Simon Wells, în al doilea “The Time Machine” (2002). Altminteri, s-au mai jucat mulţi cu ea, şi în literatura SF, şi în film, speculând asupra variilor ipoteze: ba că poţi schimba prezentul, ba că nu poţi schimba prezentul, ba că-l poţi schimba da-ţi iese un prezent/viitor paralel sau divergent, ba că aşa, ba că pe dincolo… Îmi amintesc o proză în care Robert Silverberg propunea o serie de evoluţii alternative, acoperind toate variantele imaginabile, cu intenţia declarată de a scrie “o povestire care să pună capăt pentru totdeauna textelor cu călătorii în timp”- şi nici n-a terminat-o bine, că i-a şi venit ideea unei noi povestiri cu călătorii în timp! Poate că era cea mai grăitoare dovadă că tema transtemporalităţii este literalmente inepuizabilă. Cu toate astea, Rian Johnson (scenarist şi regisor al actualului “Looper” – după ce în 2008 i-am văzut “The Brothers Bloom”, o trăsnaie destul de simpatică) nu aduce nimic nou la nivel ideatic. Teoria îmbrăţişată de el este aceea a “paradoxului bunicului” (pentru cine nu ştie: îţi omori bunicul, şi tu încetezi să mai exişti – cochetasem şi eu cu ea, pe la doisprezece ani, dar fără bunic în combinaţie), plasat pe nivelul plasticităţii maxime – adică: asupra trecutului se poate acţiona oricum, oricând, oriunde şi oricât, fiecare intervenţie determinând o modificare adecvată a prezentului, la nesfârşit. Ideea, în sine, nu-i de lepădat: oferă şansa unor evoluţii flexibile, implică şi întâlnirea cu propria persoană peste timp, include factorul de risc (“nu poţi coexista cu tine însuţi prea mult timp, apar tot felul de perturbări… călătoriile astea în timp îţi prăjesc creierul ca pe ouă…”) – practic, e o generoasă deschidere a imaginaţiei. Sub acest aspect, povestea lui Rian Johnson, deşi nu foarte originală, se achită onorabil de sarcini. Problema (prima din două, ambele la fel de serioase) se referă la context. Pe scurt: S-a inventat deplasarea în timp, dar era atât de periculoasă, încât a fost imediat scoasă în afara legii. Atunci, au luat-o în primire mafiile (viitorului), folosind-o exclusiv pentru crime perfecte: victimele sunt trimise în trecut, unde diverşi asasini profesionişti le omoară (musai cu nişte arme care fac gaură-n ei, da’ numai de-aproape, de departe n-au ţintă – fără alt motiv decât ăla ca la sfârşit eroul să nu-l poată împuşca pe egoul lui venit din viitor şi să fie nevoit să-si descarce arma-n burta proprie şi personală) şi pe urmă fac cadavrele să dispară. De ce? De-aia! …Sau, hai să detaliem: fiindcă, în 2072, “e aproape imposibil să scapi de un cadavru”. De ce e “aproape imposibil”? De-ailaltă – sau, vorba franţuzului, de chichi. Adică, nu există nici o explicaţie logică (decât că toţi oamenii ar fi microcipaţi şi etcetera; logic: o societate care-a inventat călătoria-n timp se-mpiedică de niste amărâte de microcipuri…) ŞI multe alte asemenea pretexte expediate la marele fix, numai ca să se poată întâmpla cum vrea scenaristul, eludând complet toate ramificaţile logice. Se desprinde de aici o altă lacună a filmului: lumea anului 2072 e schiţată nepermis de schematic. Nimic nu indică, nu sugerează măcar, specificul de ansamblu al acestei societăţi viitoare. Nici relativul “trecut” (timpul principal de desfăşurare a acţiunii), anul 2044, nu-i mai breaz. Arată aproape identic cu prezentul nostru, doar cu câteva elemente futuriste izolate (în primul rând, scuterul zburător – spectaculos, deloc original, perfect inutil, prin puzderia de maşini care, majoritatea, arată exact ca-n zilele noastre; ici-colo, mai apare câte un tren sau vapor cu carcasă uşor viitorologică). Intenţia nu-i tocmai rea: toţi cei trecuţi de prima tinereţe ne amintim ce imagini îndrăzneţe ne formam, prin anii ’60-70, despre “anul 2000″ cel legendar avant la lettre – şi… pauză: în mare, lumea arată cam la fel ca pe vremuri, cu excepţia blocurilor de beton şi sticlă înfipte printre case boiereşti, a jepanelor, a computerelor din domiciliul tot românului care se respectă, a telefoanelor mobile şi a altor gadgeturi diverse, a metroului lui Nea Nicu şi a distopiilor băSSexuală şi europeană. În rest, aceleaşi bulevarde, străduţe şi tarabe cu cartofi şi ceapă. Nu-i rău, aşadar, că Rian Johnson a prins corect ritmul de evoluţie al societăţii, mult mai lent decât anticipaserăm. Rău e că s-a menţinut la un nivel strict expozitiv – s-a rezumat doar să schiţeze un decor, fără să conceapă nimic despre sensurile mai de fond ale acestei lumi viitoare. Să nu fi citit el nimic din marii maeştri ai “lumilor imaginare” (futuriste, extraterestre sau pur şi simplu fanteziste), de la George Orwell şi Aldous Huxley, până la Isaac Asimov, Arthur C. Clarke, Philip K. Dick şi, mai cu seamă, Brian Aldiss? În situaţia asta, pe lângă îndoielnica aserţiune privind cvasi-imposibilitatea de a face victimele să dispară (enunţată strict într-o replică narativă din voice over la-nceput şi gata – de ce, păcatele mele? Ce-au ăia acolo, în lumea aia atât de asemănătoare cu a noastră, aşa de special în privinţa cadavrelor?), la fel de expediată e şi aserţiunea că mafioţii folosesc călătoria în timp doar, numai, strict, exclusiv şi eminamente ca să scape de morţi – când, la drept vorbind, le-ar fi deschis posibilităţi multiple şi nelimitate de a-şi aranja treburile. Scuza cu “prăjitul creierilor ca pe ouă” dacă te joci prea mult cu timpul, enunţată o dată şi vag, nu ţine – situaţia ipotetică e mult mai complexă, şi a fost dezvoltată, cu toate implicaţiile ei, în destule filme, inclusiv “Timecop” (1994, Peter Hyams).

Snitc (Capcana) HD Cu descriere stintifica

John îşi croieşte, astfel, drum în gruparea extrem de violentă condusă de Malik (Michael Kenneth Williams), un traficant de temut, dar, în eforturile sale de a-şi salva fiul compromite un alt om nevinovat (Jon Bernthal). Când dă , în mod neaşteptat, peste un jucător extrem de important, membru al unui mare cartel de droguri mexican (Benjamin Bratt), acţiunile lui John, deja periculoase, se transformă acum într-un joc cu potenţial letal. Snitch Online Gratis Subtitrat HD Capcana îi are în distribuţie pe Dwayne Johnson (Fast Five, Journey 2: The Mysterious Island), Barry Pepper (Saving Private Ryan, True Grit, The Kennedys), Jon Bernthal (The Walking Dead, The Ghost Writer), Michael K. Williams (“The Wire,” “Boardwalk Empire”), Melina Kanakaredes (“CSI: NY,” Percy Jackson and The Olympians: The Lightning Thief), Nadine Velazquez (Flight, My Name is Earl), Rafi Gavron (Nick and Norah’s Infinite Playlist, Breaking and Entering), David Harbour (End of Watch, Quantum of Solace) şi pe Benjamin Bratt (“Law and Order,” Traffic) şi pe laureata cu Oscar Sarandon Sarandon (Dead Man Walking, 1995; Wall Street: Money Never Sleeps). Snitch Online Gratis Subtitrat HD Regia îi aparţine lui Ric Roman Waugh (Felon), iar scenariul, lui Waugh şi Justin Haythe (Revolutionary Road, The Clearing), inspirat de evenimente reale descrise în documentarul “Frontline”, produs de PBS. Nigel Sinclair (End Of Watch, The Ides of March), Matt Jackson (End of Watch), Jonathan King (Contagion, Lincoln), Dwayne Johnson, Dany Garcia (Lovely Still, Racing Dreams), Alex Brunner (Let Me In, The Way Back) şi Tobin Armbrust (End of Watch, The Woman in Black) sunt producătorii filmului. Snitch Online Gratis Subtitrat HD Director de imagine este Dana Gonzales (Felon, “Southland”), scenografia îi aparţine lui Vincent Reynaud (Felon), iar montajul lui Jonathan Chibnall (Felon, “Cold Case”). Muzica e compusă de Antonio Pinto, costumele sunt create de Kimberly Adams‐Galligan (“Homeland Security,” “Lizzie McGuire”), iar castingul e realizat de Mary Vernieu, CSA şi Lindsay Graham. Producătorii executiv ai filmului sunt Jeff Skoll, Guy East (End Of Watch, The Ides Of March), Becki Cross Trujillo (Daredevil, 27 Dresses), David Fanning şi Justin Haythe, iar Jillian Longnecker este coproducător.

Welcome to the Punch HD Descriere stintifica

Welcome to the Punch Online HD Jacob Sternwood, care a incalcat legea de nenumarate ori in trecut, este acum fortat sa se intoarca la Londra, cand fiul sau este implicat intr-un jaf care a mers prost. Asta ii da detectivului Max Lewinsky o ultima sansa sa-l prinda pe Jacob, omul pe care l-a urmarit fara succes atata timp.Welcome to the Punch Online HD Nu a fost un film rau si nu pot spune ca m-a dezamagit, chiar daca ai niste anumite asteptari cand vezi in distributie numele lui James McAvoy sau Mark Strong. Actiunea nu a fost deloc rea, scenariul bine gandit, insa parca se trece prea usor peste anumite momente ce ar putea fi cheie in film, uitandu-se de faptul ca uneori fragmentarea face bine intr-o productie, mentinand atentia activa celui care il urmareste… Nu a fost slab, insa se putea mult mai bine. Welcome to the Punch Online HD Filmul lui Eran Creevy nu şi-a propus nici o clipă să impresioneze. El e unul cât se poate de comercial, de consum şi se construieşte pe o reţetă deja exersată a filmelor thriller, de suspans şi acţiune. Singurul element inedit al scenariului e alianţa conjuncturală dintre el, justiţiarul, Max Lewinsky (James MacAvoy), şi el, hoţul briliant, Jacob Sternwood (David Morrissey), în rezolvarea unei fărădelegi care îi afectează şi influenţează pe ambii. Welcome to the Punch Online HD Chiar dacă relativ liniară şi fără prea mare profunzime, interpretarea actoricească e meritorie. Una peste alta, avem o producţie agreabilă ce merită o vizionare la capătul căreia nu vom avea sentimentul că am vizionat o capodoperă a genului, ci că ne-am delectat preţ de două ore. Până la urmă, cinematografia nu e doar artă, ci şi entertainement. Welcome to the Punch Online HD Titlu: Welcome to the Punch Producator: Worldview Entertainment Data lansare (SUA): 27 Martie 2013 Perioda filmare: 18 Iulie 2011 – ?? Buget: 8,500,000 $

TPB AFK Biografie HD de stiinta online

TPB AFK: The Pirate Bay Away from Keyboard An intellectual freedoms documentary based around the interpersonal triumphs, and defeats of the three main characters against the largest industry in the known universe. The media industry. Acest documentar nu are o descriere in limba romana,ne cerem scuze! OK, so we all know ThePirateBay and the majority of netizens have visited it on at least one occasion to share files. What do we really know about the Pirate Bay ? Not a lot it seems. I was luckily invited to see an advanced screening of this documentary. I expected it to be an interesting story. I got what I expected and more. The twists and turns of the reality of how The Pirate Bay was formed, how the authorities went after them and how much The Pirate Bay has affected the lives of so many people, is such an intriguing tale. TPB AFK: The Pirate Bay Away from Keyboard I definitely recommend this film to all netizens as a 100% must watch film about our generation and at it’s core, our online culture and the attempts of the powerful to control the internet. Even if you are just a casual internet user who is mildly curious about internet culture, this is a must watch documentary. 10/10 because… gripping story that has never been told and doesn’t end up as you expected… is truly… “gripping story” TPB AFK: The Pirate Bay Away from Keyboard Professor Roger Wallis: I support copyright, but only if it has a function of encouraging creativity, or economic incitement, or is an incentive to create. Not the way copyright is developing now, as a huge control mechanism for people who sit on large swathes of rights.

Into the Wild Biografie HD de Stiinta

Crescut intr-o suburbie bogata din Washington DC, Christopher McCandless decide la 24 de ani sa intrerupa legaturile cu familia, sa renunte la conturile bancare si sa plece in salbaticie. Ajuns in Alaska, Christopher renunta la masina, isi arde si ultimii bani si decide sa se decurce singur in tinturile pustii, vanand si mancand radacini. Corpul lui a fost gasit luni de zile mai tarziu, cauza decesului fiind probabil inanitia. Hm… a fost într-adevăr un film cum nu mă aşteptam din mai multe punct de vedere: am aşteptat în permanenţă să se întâmple ceva spectaculos, dar nu a fost aşa. Totul trebuie luat ca atare. Filmul lui Sean Penn este ecranizarea unei poveşti adevărate, dar plină de paradoxuri. Eroul principal pleacă de unul singur în lume, arde banii, taie orice relaţii cu familia pentru a putea fi liber de toate constrângerile societăţii în care trăia. Deşi notele de la şcoală îi garantau o carieră de succes, el alege să renunţe la tot. Modul în care părinţii lui îşi schimbă existenţele după dispariţia fiului lor este prezentat de regizor de o manieră teatrală. Certurile dispar, oamenii devin credincioşi, fiecare băiat de pe stradă le pare a fi băiatul lor revenit acasă. Prăbuşirea tatălui pe asfalt este o scenă interesant realizată, dar care nu convinge privitorul de autenticitatea suferinţei acestuia. O altă idee exagerată ţine de faptul că protagonistul, deşi doreşte să fie liber pleacă în Alaska cu toate binefacerile. Deşi renunţase de la început la bani şi la maşina personală are ultimul tip de armă de foc, haine călduroase, aparat de fotografiat, hârtie, cărţi, etc. Ca să mai amintim faptul că alege să lucreze pentru bani în diferite locuri pentru a face rost de provizii şi haine. Chris este departe de idealul libertăţii hippiote cu care cochetează, dar de care nu se simte niciodată descris până la capăt. Moartea lui datorită unei intoxicaţii cu plante otrăvitoare este verdictul dur aplicat de către viaţă unui om care cu câteva zile înainte recunoscuse că singurătatea şi libertatea pe care le trăise doi ani erau o iluzie. În final după aproape două ore de vizioanre, rămâne în picioare o întrebare: Chris este un om dornic să trăiască libertatea supremă (pentru care a ales să evadeze din coşmarul domestic al familiei) sau un rebel fără cauză?

Thor HD Gratis Biografie

Spunem de la început că ne-a plăcut Thor. Spunem tot de la început că primul Iron Man ne-a plăcut mai mult, dar asta doar pentru că preferăm inventatorii geniali unor zei ai tunetului care dau cu ciocanul în stânga şi-n dreapta. Oricum, Kenneth Branagh reuşeşte o mulţime de lucruri pentru a transforma Thor într-un film cât se poate de agreabil, care arată excelent pe ecranul IMAX (deşi 3D-ul nu e cine ştie ce) şi care o să te ţină în priză de la început până la sfârşit. Cine este Thor? Prima parte a filmului zăboveşte destul ca să-ţi descrie personajul: fiu al lui Odin (Anthony Hopkins, la fel de bun ca de obicei), liderul Asgardului, unul dintre cele nouă regate, Thor este departe de înţelepciunea părintelui său, mai degrabă un păstrător al păcii decât un cuceritor. Entuziasmul tineresc al lui Thor, viitorul rege, nu este pe placul lui Odin, dar chiar şi aşa Thor este preferat lui Loki (Tom Hiddlestone, excelent), diplomatul său frate. Iată, deja avem un triunghi cât se poate de shakespearean, cu ambiţii şi lupte pentru putere, intrigi şi trădări, iar dacă stai să asculţi cum se pronunţă replicile din Asgard, asemănările cu teatrul shakespearean (parte importantă a carierei lui Branagh) este evidentă. Bineînţeles, aşa cum ştii din sinopsisul filmului, Thor ajunge să fie izgonit pe Terra (o destinaţie nepopulară în Asgard, se pare), cu puterile-i zeieşti luate şi ciocanul(-bumerang) Mjolnir inaccesibil. Privat de însuşirile care-l transformă în zeu, Thor are timp să comunice cu cercetătoarea Jane Foster (Natalie Portman), preocupată să afle mai multe despre aşa-zisele găuri de vierme ce permit deplasări instantanee la distanţe imposibil de măsurat. Mai trebuie doar să precizăm că Thor ajunge pe Terra pe o astfel de cale şi gata, avem toate scopurile puse pe tavă: Thor îşi vrea puterile şi tronul înapoi, Jane vrea să afle cum a ajuns Thor pe Pământ, Loki vrea şi el tronul Asgardului şi tot aşa. Cel mai interesant lucru la Thor este că, deşi te-ai fi aşteptat să râzi de zeişorii îmbrăcaţi în armură şi cu mantii fluturându-le în spate, preferi să n-o faci sau n-ai timp s-o faci: Chris Hemsworth ţi se bagă suficient de repede pe sub piele, Loki îşi dezvăluie curând interesele distrugătoare, iar Odin este cât se poate de accesibil în încercarea sa de a menţine pacea pe un tărâm pe cât de zeiesc, pe atât de uman în punctele-i slabe. Mai mult, Branagh plusează cu umor şi, foarte important, autoironie (vezi comentariul despre Xena), luându-se în serios exact atât cât trebuie. Nimic sau multe de zis despre efectele speciale: totul arată cât se poate de bine şi te poţi aştepta de pe acum ca edificiile aurii din Asgard, albastrele tărâmuri ale gheţii şi multicolorele călătorii între Asgard şi Terra să-i aducă lui Thor câteva nominalizări la Oscar în 2012. Dezamăgitor a fost, în schimb, tratamentul 3D aplicat producţiei: ai nevoie de doar câteva minute pentru ca efectul 3D să nu mai fie spectaculos, ba chiar să devină un impediment în vizionarea filmului, care n-are decât de pierdut de pe urma noii tehnologii. Mai mult, înainte de proiecţie poţi vedea un trailer la Piraţii din Caraibe: Pe ape şi mai tulburi, producţia Disney dându-i de departe clasă lui Thor la acest capitol. În orice caz, Thor este o carte câştigată pentru Marvel: l-au transformat pe zeu într-un personaj cât se poate de simpatic şi de aşteptat cel puţin încă o dată pe marile ecrane. Mai mult, Thor este şi un preludiu la The Avengers/Răzbunătorii, mega-producţia la care au început recent filmările şi care îi aliază pe Iron Man, Căpitanul America, Thor şi Hulk (ca să ne referim doar la supereroii deveniţi protagonişti ai unor filme de sine stătătoare) împotriva unui duşman comun. Mai întâi Thor şi apoi Căpitanul America: Primul Răzbunător sunt introducerea acestui blockbuster de care depinde întreg viitorul filmelor Marvel. Noi sperăm doar să nu fie prea mare aglomeraţie pe ecran… Atenţie: poate că genericul de final durează minute bune, dar merită să aştepţi secvenţa de după. Face legătura şi cu aşteptatul Căpitanul America: Primul Răzbunător, dar şi cu The Avengers.